Umbre In Intuneric

Dragi prieteni buni,
Vă mai scriu încă o scrisoare,
Căci simt că mă doare.
Au trecut şase luni
Şi mă apasă această depărtare.

Simt că s-au schimbat prea multe
Şi am atâtea a vă spune…
Au rămas prea puţine
Acele momente neuitate,
Ce încă le ţin în mine.

Eu sunt aici şi aş vrea
Să fiu acolo, cu voi,
Dar umbre din întuneric mă trag înapoi…
Şi nicidecum nu aş putea
Să vă umplu ochii goi.

Oare va mai putea fi
Totul ca înainte ?
Oare toate aceste cuvinte,
De la mine vor porni
Fără să vă simte ?

Vă certaţi între voi…
Mai sunt lacrimi destule
Care ochii-mi o să umple ?
De ce acel “Noi” ,
Nu mai vrea să lupte ?

A trebuit să plec !
Oare-am luat cu mine tot ?
Simt că nu mai pot
Şi că veşnic am să regret,
Că la voi nu mă întorc…



Ne vedem foarte rar ,
Şi nu e deloc drăguţ,
Dar totuşi e plăcut ;
Inimile noastre de fericire tresar;Dar nimic nu va fi ca mai demult !