Toader Marin – Róbert

Dăruieşte fără să primească;
Niciodată nu se ia la harţă;
Talentul încă nu şi l-a descoperit;
Face multe, încet, pană când a reuşit.

Este calm, lent, uneori rapid;
Şi foarte rar este grăbit.
Încă nu ştie să cucerească o fată;
Dar de bea o bere, sare pe toate de-odată!

E harnic, cinstit şi onest, n-am ce spune!
Dă şi nu mai cere de la lume.
E genul de om, care nu te lasă la greu;
Iar dimineaţa se trezeşte foarte greu!

Preferă să sară peste micul dejun,
Doar să mai doarmă un ceas bun.
Preferă să dea toţi banii în casă,
Decât să-şi cumpere vre-o haină frumoasă.
E un adevărat gentelman, nu te pui cu el!
Dacă vrei să îl laşi pe el
Să intre primul pe uşă, n-ai să poţi!
El stă la uşă până intră sau ies toţi.

Mersi dragul meu prieten, că m-ai ajutat!
Am râs, am plâns, lângă mine ai stat;
N-o să-mi iau rămas bun, de la tine, niciodată!
În mine trăieşti, să-mi aminteşti, cu a fost odată.



Timpul, banii şi lumea, ne despart;
În mii de locuri, trupurile ni le împart,
Dar împreună, noi vom fi pe veci;
Şi când vom avea mâinile reci!

Inimile noastre, reci, niciodată nu vor fi;
Dragoste, unul altuia, ne vom dărui;
Şi niciodată nu am să te iert,
Că eşti prietenul meu: Toader Marin – Róbert.