Remus

Ţi-a părut rău, când a trebuit să pleci;
Dar crucea din os, ce ne leagă pe veci,
Te-a întors! Dar nu te-a adus fericit;
Din motiv, de noi, neştiut, de tine, nedorit.

Veneai rar în Lenin, deşi puteai veni;
Aici e locul tău şi tu o ştii;
Mă bucur că nu v-aţi mutat,;
Însă, din păcate, eu am plecat!

Poate că atunci când voi reveni,
Tu şi Atti, plecaţi de tot, veţi fi!
Ne-am săturat să ne vedem din când în când;
Nu-i destul să ne avem numai în gând!

Visând, răbdând, îndurând şi sperând,
Că va veni acel moment când,
Pe veci vom fi împreună toţi, în curând?
Rând pe rând, văd curgând

Orele, zilele, lunile, ducând cu ele,
Toate momentele de fericire şi lăsându-le
În amintirile ce ne-au mai rămas, în acest impas!Nu pot să-ţi zic decât: „Bun rămas!”